Sunt mame care INSPIRĂ alte mame. Sunt mame care se plac de la o primă întrevedere, iar după cea de-a doua, la scurt timp, pun și ceva la cale.

Te invit să citești ce-a ieșit. Un interviu, ca o inspirație pentru frumos, curaj și determinare.

Nicoleta ABABEI este mamă pentru Diana, iubește tangoul argentinian și pantofii cu toc. Iar din ianuarie 2016, scrie despre frumos pe blogul ei, www.mamapetoc.ro, pe care îl consideră un spațiu propriu de exprimare, ca un instrument de dezvoltare personală, un mijloc de creștere ca OM, prin intermediul căruia dorește să îi inspire pe toți cei care o citesc.

#1 Ce înseamnă pentru tine să fii mamă?

Înainte să-ți răspund la această întrebare aș dori să-ți mulțumesc! Este o întrebare la care, spre rușinea mea, nu m-am gândit de mult timp.

Pot să spun că am primit rolul de mamă într-un mod foarte firesc. Nu m-am panicat și nici nu mi-am făcut griji inutile legate de apariția și creșterea unui copil. Să fiu mama Dianei este ceva fără de care n-aș fi. Nici nu mă pot închipui altfel!

#2 Te-a schimbat statutul de mamă? În ce fel?

Desigur, foarte mult. Am devenit mamă la vârsta de 24 de ani. De-abia terminasem facultatea și mă pregăteam pentru admiterea la masterat când am aflat că sunt însărcinată. Chiar mi-am schimbat prioritățile ”peste noapte”!

N-am privit sarcina și apariția unui copil în viața mea, ca pe o piedică. Dimpotrivă. Îmi place să cred că asta m-a determinat să devin mai ambițioasă și mai muncitoare. În timpul sarcinii am avut timp să mă gândesc și să mă pregătesc mai bine pentru traseul profesional pe care urma să mi-l aleg.

N-am mai făcut lucrurile din impuls și nu m-am mai lăsat ”dusă de val”, așa cum obișnuiam să o fac. Începusem să-mi fac planuri de viitor, planuri consistente și ancorate în realitatea pe care o trăiam. Un lucru cu care pot să spun că m-am luptat în primii ani, ca mamă, au fost prejudecățile celor din jur. Am întâlnit oameni care considerau că o proaspătă absolventă de facultate ar fi trebuit să aibă alte ”preocupări”. Eu însă, am ALES să devin mamă!

Statutul de mamă a fost o adevărată provocare în momentul în care mi-am dorit să încep munca. Am prins și acea perioadă în care se practica munca la negru. Angajatorii refuzau pur și simplu să încheie contracte de muncă legale.

A fost o etapă în viața mea în care m-am luptat cu un sistem viciat, pentru a căpăta experiență și pentru a-mi asigura un venit stabil.  Pe de o parte, simțeam dorința și nevoia de a fi cât mai mult alături de fiica mea, iar pe de altă parte aveam nevoia de a mă dezvolta și în plan profesional.

Atunci am înțeles, pentru prima dată în viața mea, ce înseamnă echilibrul între viața de familie și cea profesională. Am luptat mulți ani pentru a găsi un echilibru între ”rolurile” mele.

Cu sacrificii, muncă, nopți nedormite și multă iubire, viața noastră a urmat totuși un traseu frumos, de care azi sunt mândră.

Pe lângă toate astea, să fiu mamă este ceea ce m-a împlinit, ca om!

#3 Care este cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o de la mama ta?

Interesant este că am devenit conștientă de lecțiile pe care le-am învățat de la mama mea, abia în momentul în care am devenit la rândul meu mamă. În timp, am realizat că am fost un fin observator al mamei. De la mama am învățat tot ce știu!

Mama mea m-a învățat că lucrurile importante, acele lucruri care valorează cu adevărat, pot fi obținute numai dacă ești onest, în primul rând cu tine însuți. Mi-a demonstat că, fără muncă și implicare, aproape nimic nu este posibil.

Tot ea mi-a arătat, fără să-și propună asta, cum se poartă o rochie și cât este de important să-mi beau cafeaua din cea mai frumoasă ceașcă. De la mama am aflat că o femeie trebuie să fie, în primul rând, curată. O admir pe mama pentru curățenia ei morală, sufletească și fizică. Lucrurile acestea o fac, în ochii mei, cea mai elegantă și distinsă femeie din câte există!

La mama am văzut cum se transformă o Cenușăreasă, într-o zână!

Dar, cea mai de preț lecție este următoarea: mama m-a învățat să fiu COPIL! Îmi place și acum să mă bucur ca un copil, să râd ca un copil și să iubesc sincer… ca un copil!

Se pare că am învățat multe lecții valoroase de la mama, nu-i așa?

#4 Care este cea mai plăcută amintire cu mama ta?

Aș putea să vă povestesc despre momentul în care am scos-o din sărite și mi-a vărsat farfuria cu ciorbă în cap, dar n-am s-o fac.

Îmi amintesc cu drag un moment de la o vârstă foarte, foarte mică. Eram la grădiniță. Îmi închipui și azi cum o țineam de mână și mergeam împreună prin cartierul de case, de la marginea orașului, către teatrul de păpuși. Clipele acelea au fost clipe de fericire pură! Era un mix de entuziasm și bucurie… aveam o tresăltare sufletească foarte plăcută!

Da, cred că fericirea este o tresăltare, o ÎNCÂNTARE a sufletului! O TRESĂLTARE de bucurie! Iar drumul nostru către teatru este cea mai plăcută amintire cu mama!

#5 Ce spune Diana despre tine? Cum ești ca mamă?

Diana spune că sunt ”cea mai bună mamă din lume”. Și, fără urmă de modestie, pot să spun că o înțeleg și de ce.

Când vorbește despre mine i se luminează fața, iar asta mă face să cred că am ales un drum bun. Am educat-o și crescut-o pe fiica mea ascultându-mi, în primul rând, inima și instinctul. N-am fost genul de mamă care și-a crescut copilul după cărți.

Sunt convinsă că Diana mă vede așa cum sunt, și nici n-am încercat  vreodată să ”pozez” în altcineva. N-am jucat rolul mamei perfecte, nu le știu pe toate și nu am răspuns la orice, iar Diana mă cunoaște și mă simte.

Iar ca să-ți răspund la întrebare…tonul vocii, expresia feței, zâmbetul ei când vorbește despre mine, toate astea mă fac să înțeleg că SUNT așa cum ar trebui să fie orice mamă.

#6 Care a fost cel mai frumos moment din cariera de mamă? Dar cel mai greu?

Cariera mea de mamă a început încă din timpul sarcinii.  Îmi mângâiam burtica și îi spuneam ”gărgăriță”. Fiecare mișcare a ei mă făcea să fiu atât de prezentă! Cred că perioada sarcinii este singura perioadă în care noi, femeile, trăim adevărate miracole!

Momente speciale am tot avut în cariera mea de mamă! Un moment special a fost dințișorul ăla ascuțit care mi-a înțepat degetul atunci când Diana abia împlinise 4 luni, primii pași, fiecare zâmbet, orice lucru mic pe care l-a făcut cu mânuțele ei!

Acum, chiar aș putea să vorbesc de momente în care fiica mea reușește să mă facă să fiu foarte mândră de ea, și chiar să nu-mi pot controla lacrimile de fericire!

În toți acești ani am înțeles că bucuria pe care ți-o aduce un copil, crește pe zi ce trece! Poate sună ciudat însă, cred că bucuria părinților este direct proporțională cu vârsta copilului. Iar acum, cele mai frumoase momente sunt cele în care observ că am reușit să-i transmit fiicei mele niște principii sănătoase. Asta mă face să-mi crească sufletul de bucurie și e tot ce contează pentru mine!

Mai sunt și momentele grele care, la rândul lor, cresc în intensitate odată cu copiii. Cred că fiecare mamă suferă atunci când copilul este bolnav. Fiecare suferință fizică a copilului meu a fost foarte grea pentru mine.

Cu timpul, au apărul și suferințe sufletești. Mă refer la dezamăgiri, chiar eșecuri, pe care am căutat să le gestionăm împreună. Momentele grele, din punctul meu de vedere, sunt acelea în care observ că fiica mea nu este suficient de ”tare” pentru a face față anumitor situații care implică o suferință emoțională.

Îmi doresc să învețe cum să-și gestioneze la rândul ei emoțiile, pentru a ști cum să trateze în viața de adult astfel de situații.

#7 Care crezi ca sunt cele mai importante valori pe care o mamă trebuie să i le transmită copilului său?

Asta e o întrebare destul de grea, să știi!

În urmă cu câțiva ani aș fi spus că o mamă trebuie să-i transmită copilului cum să fie un om bun, onest, drept, sincer, curat, altruist etc. Ceea ce este corect.

Însă, cu timpul am învățat că, o mamă care are o ARMONIE INTERIOARĂ, o mamă care ”și-a făcut curățenie în sertare”, cum îmi place mie să spun, reflectă o lumină în care copilul se dezvoltă exact așa cum trebuie. E ca și cum copilul ar culege roadele pe care mama le-a plantat de-a lungul timpului.

Nu cred că viața îți aranjează întâlniri întâmplătoare. Din această sincronicitate s-a scris o mică poveste despre frumos, ca o inspirație pentru alte mame. Ceea ce-i de bine, așa-i?

Îi mulțumesc Nicoletei pentru deschiderea cu care a acceptat să povestească despre împlinirea sa ca OM, așa după cum chiar ei îi place să spună când vorbește despre statutul de mamă pentru Diana.